De când m-am apucat de muzică? Cred că de când am început să gânguresc, de la primele sunete emanate în contact cu aerul. Mama mereu mi-a spus că nu plângeam. Eram un copil liniștit. Dar când mă apucam să cânt mă știa tot blocul. Ce fascinată am fost de prima melodie cântată pe casa scării. Doamne ce acustică! Era ceva divin! Mă cuprindea și mă emoționa. Ajunsesem să fiu atât de atrasă de acel sunet plin încât fredonam Frere Jacques în orice scară de bloc intram. Chiar aveam scări de bloc preferate în care să cânt.
Una dintre ele era cea în care se regăsea apartamentul bunicii mele. Probabil și din cauză că aveam un mare avantaj. Puteam cânta cât mă ținea gura până la etajul 4. Drumul era lung, dar perfect cât să-mi termin, în întregime, melodia. Toți vecinii știau că nepoata doamnei Adela vine la bunica 🙂
Anii au trecut repejor iar eu am crescut. Nu am făcut studii de muzică, deși mereu m-am gândit la asta. Ca tot copilul, îndrumat de părinți cu bună știință, am terminat o facultate tehnică. Rezultatul? Ei bine, tot în domeniu uman lucrez și nu real. Nu îmi pare rău o clipă de alegerile mele. Oricum, inclusiv acum, fac muzică.
Am făcu această lungă introducere pentru că, de fapt, voiam să știți cu cine stați de vorbă, și mai apoi să vă povestesc despre cum mi-a schimbat mie muzica viața.
Îndrăznește, ceea ce faci te definește
E foarte cald afară iar eu am ajuns la o petrecere privată, undeva în munții de pe lângă Piatra Neamț. Lume multă, prieteni cât vezi cu ochii. Îmi umflu plămânii cu aerul puternic de munte, inspir adânc și zâmbesc necontenit. Parcă nu e aievea. Privesc spre Cer și-i mulțumesc pentru momentul prezent. Bătrânul Soare mângâie crestele munților calcaroși și se joacă prin părul meu încălzindu-mi sufletul de studentă libertină. Cumva așa se simte libertatea.
Împreună cu o prietenă, am ales locul unde să punem cortul. Pe un dig, lângă un pârâiaș cristalin de munte. Nici prea departe de scena principală, nici prea departe de Food Court. Strategic. Ne „ridicăm casa” cu ușurință și, până să vină după-amiaza, totul este la locul său. Mulțumită de reușită, mă uit la vârfurile brazilor și mai ispir, încă odată, aerul puternic de munte. A venit timpul să mâncăm.
Ne așezăm pe o pătură și fiecare scoate ce a adus de pe acasă. Undeva, pe colțul păturei vecine zăresc o chitară. Este o Reghin veche despre care am aflat mai târziu că are un sunet cald și puteri magice.
Mă întind curajoasă să o iau, în timp ce cer permisiunea proprietarului. Mă încurajează și chiar mă îndeamnă să cânt. Zâmbesc cu elenganță și mă gândesc la faptul că știu doar 3 melodii la chitară. Dar pasiunea și atmosfera sunt cu mine.
Îmi dreg ușor vocea. Timpul se oprește, inima mi se face mică și închid ochii fiindcă mereu am emoții. Încep să cânt melodia „Câmpuri aurii”, de Narcisa Suciu. Într-un minut realizez că toți de lângă mine s-au oprit din treburile lor. Mă ascultă. Acum cânt cu și mai mult curaj. Deschid ochii. Emoțiile cresc și, la vreo 10 metri distață, un flăcău blond, mă privește cu urechile și mă asculta cu ochii săi albaști. Ei bine, aici este momentul în care clipa a înghețat. Nu mai știu cum am terminat melodia. Mă trezesc din visare în aplauzele prietenilor.
Privesc spre cel ce mă privește. Îl privesc fără temeri și cu mult curaj. Știu, simt, că am ce să vorbesc cu omul ăsta, știu că nu m-a ascultat degeaba. Știu!
Patru ani mai târziu
Patru ani mai târziu suntem pe punctul de a întemeia o familie. Patru ani mai târziu cântăm împreună. Patru ani mai târziu realizez cum mi-a schimbat muzica viața.
Acum avem un mic studio la noi în sufragerie, în care ne creăm singuri muzica. El cântă la chitară și la tot felul de nebunii electronice, eu cu vocea.
Nu de puține ori am căutat un magazin de unde să ne luăm tot ce aveam nevoie. Și când vine vorba de un sunet de calitate, lucrurile devin sensibile. Credeți-mă, am o ureche fină de enervez pe oricine cu pretențiile mele. Așa că sunt dispusă să caut mult și sunt greu de mulțumit.
Tot căutând sisteme audio, nu de mult, am dat peste Edifier, un brand care are o gamă variată de produse. Mi-a plăcut pentru că au depus eforturi nu doar în a dezvolta tehnologii audio de calitate ci pun accent și pe desing și eleganță.
Producătorii, cu o experiență de 21 de ani, chiar se pot mândri cu produse reușite. Mai cu seamă, vorbesc despre R2730DB. M-a atras acest model în special deoarece este un sistem audio monstru 2.0, care oferă o soluție Tri-amp cu trei căi. Utilizează procesorul audio profesional de la Texas Instruments, procesarea complexă incluzând crossover electronic, compensare audio și dynamic range.
Mi-ar plăcea să-mi aud viitoarele compoziții la cei 135 Watt. Vă dați seama cum s-ar auzi bass-ul, mai ales că producătorii pun accent pe claritate și nu pe cantitate. Cică, dacă asculți muzică la aceste boxe e ca și cum ai sta cu artistul vocal în cameră. Mai ales că are carcasa din lemn, ce menține sistemul de boxe bine ancorat pentru volumele mari, reducând, în același timp, rezonanța acustică.
Ei bine, pe asta vreau să o AUD și eu!
Vreau musai să mai adaug ceva. Printre săpăturile mele arheologico-internautice am aflat despre programul EDIFIER Angel Sound Foundation prin care, compania, îi ajută pe copiii cu deficiențe de auz să descopere puterea sunetului.
Chiar mă bucur că am aflat de ei. Sunt un exemplu bun de: așa da!
Vă mulțumesc că mi-ați „ascultat” povestea până la final.
Acest articol a fost scris pentru a 5-a proba a concursului SuperBlog 2017, ediția de toamnă
Dialoglacheie 
Am ascultat si mostrele de muzici…frumoase rau!
Mă bucur mult că ți-au plăcut 🙂 O zi frumoasă îți doresc!