Nu mă pot descotorosi de cartea de 600 de pagini, de deodorant, de smacurile mele care să-mi sară în ajutor în caz de un retuș ceva, de gumele de mestecat, bineînțeles de șomoltocul de chei, chitanțe rătăcite și în niciun caz nu pot să plec de acasă fără portofel, telefon și o sticlă de apă. Continuă să citești Momentul adevărului
Când este iarnă mă gândesc la căldurile verii care îmi alintă oasele. În schimb, când este vară numai la răcoare mă gândesc și la briza mării ce îmi răcorește trupul și se joacă în părul meu desprins. Continuă să citești La rece
Fetițe? Vară? Maturitate? Eleganță? Povestea mea și o ștampilă care vorbește? Poftim?
Buimăcită, m-am uitat în jur să văd dacă nu este și Kafka prin cameră. Nu, nu tu urmă de gândaci, de scriitori cu imaginație de geniu iar eu aveam toate mâinile și picioarele la locul lor. Continuă să citești Pățania cu ștampila
Să nu vă lăsați influențați de ideea că dacă doriți să vă duceți afacerea la nivel global este suficient ca angajații să știe doar limba engleză. În principiu este suficientă, dar credeți-mă, veți atrage mult mai ușor un client dacă îi scrieți în limba nativă. O părere stric personală, sper să nu mă înțelegeți greșit: spanioli sau francezii nu prea sunt prieteni cu limba engleză, iar cu italienii cel mai bine vă veți înțelege dacă dați din mâini. Continuă să citești Business to business is like a global dance
Data viitoare când sunteți cu prietenii la masă și închinați un pahar cinstiți cu toată lumea. Indiferent că beau suc, shmoothie sau apă, deoarece nu închinați cu ce are omul în pahar ci închinați cu omul. Continuă să citești La mulți ani!
Dialoglacheie 